De ce folosesc Maxthon?
Mai demult includeam browserul Maxthon în lista “jucăriilor” mele. Deşi nu e singurul browser pe care-l folosesc (mă înţeleg destul de bine şi cu Google Chrome şi Firefox), pentru lucruri obişnuite cum ar fi navigarea hai-hui pe net sau cititul de RSS-uri, Maxthon este prima mea opţiune. Voi încerca să explic şi de ce.
Scurtă introducere
Ca să-i filtrez de la bun început pe cei cu prejudecăţi faţă de Microsoft/Windows/IE, Maxthon este un browser bazat pe Internet Explorer (motorul Trident) şi deocamdată funcţionează doar pe Windows. Unii i-ar spune Internet Explorer shell (sau ceva asemănător; v. şi Avant Browser).
Maxthon are trei versiuni majore:
- Maxthon Classic (v. 1) – suportă Trident şi parţial Gecko (motorul folosit de Firefox);
- Maxthon 2 – suportă numai Trident – versiunea despre care scriu aici;
- Maxthon 3 (alpha) – suportă Trident şi Webkit.
Ce ştie să facă?
O descriere sumară ar fi: Maxthon porneşte cu o mulţime de funcţii “out-of-the-box”, funcţii pe care un browser precum Firefox le are numai după instalarea a numeroase addonuri.
Interfaţă extrem de configurabilă
Ordinea butoanelor şi a toolbarurilor poate fi schimbată prin drag-and-drop (cu fereastra Customize deschisă). Butonul Refresh poate fi combinat cu cel de Stop.
Taburi
Navigarea folosind taburile este foarte de flexibilă şi configurabilă. Link-urile pot fi setate să se deschidă într-un nou tab, iar acesta să fie afişat în prim-plan sau în background. O listă de taburi poate fi salvată ca un grup de adrese (v. mai jos). O idee despre opţiunile disponibile e dată de meniul contextual al unui tab:
URL alias
În cazul paginilor frecvent vizitate, se poate seta un alias (ex. o singură literă sau cifră) care odată scris în bara de adrese să ducă imediat la pagina dorită.
În cazul meu, y trimite către YouTube, ym către Yahoo! Mail, a către avocatnet, d către TheFreeDictionary etc.
Gesturi de maus (mouse gestures)
Pentru simplitate, descriu ce gest folosesc: click-dreapta în pagină, ţinând apăsat trag de sus în jos şi apoi la dreapta – efectul este închiderea tabului. Evident, aceste gesturi sunt foarte numeroase, pot fi asociate multor acţiuni şi sunt foarte configurabile.
Motoare de căutare
Spre deosebire de alte browsere, Maxthon permite acces uşor la URL-ul folosit pentru motoarele de căutare pe care le expune în toolbar.
Spre exemplu, am setat Google să afişeze 100 de rezultate în pagină.
Super drag and drop
Căutarea unei expresii selectate este foarte simplă: selectezi textul şi faci drag-and-drop în pagină. Browserul îl va căuta automat folosind motorul de căutare curent.
Marcarea textului căutat (search highlight) şi căutarea în pagină (find in page)
Interfaţa conţine butoane pentru a marca textul căutat. De asemenea, căutarea în pagină are opţiuni destul de utile.
Magic fill
Datele de logare pot fi salvate, iar browserul le va adăuga automat atunci când pagina specificată e accesată. Evident, nu-i o idee bună pentru cei care ţin la confidenţialitate, dar pentru utilizatorii leneşi care nu-şi împart calculatorul cu nimeni, e o opţiune excelentă.
Administrarea datelor de logare e foarte flexibilă. E foarte recomandabil să nu păstraţi date foarte sensibile folosind această funcţie (ex. date de logare la e-banking)!
Instrumente de traducere etc.
Pentru traducerea facilă a unei pagini se poate folosi un butonaş din bara de adrese.
Acces la conţinutul din cache (file sniffer)
O funcţie utilă pentru salvarea filmuleţelor de pe saituri de gen YouTube (deşi prefer o metodă mai brută: copiere direct din Temporary Internet Files).
Suport pentru RSS
Maxthon include implicit un cititor de RSS-uri excelent, rapid, uşor de folosit şi bine integrat în interfaţă.
Paginile de RSS pot fi afişate şi astfel:
Iar linkurile pot fi administrate folosind un dialog dedicat care permite lucruri precum verificarea linkurilor sau exportul lor în format OPML:
Favorite şi grupuri
Orice browser (sau aproape) are noţiunea de “bookmarks/favorites” – linkuri salvate pentru a fi vizitate ulterior. Maxthon extinde ideea la grupuri de linkuri. Astfel, se pot salva adrese din acelaşi context şi pot fi ulterior deschise în grup.
Ca şi la RSS-uri, favoritele pot fi foarte uşor administrate, browserul oferind şi funcţii de verificare a linkurilor sau de căutare a duplicatelor.
Salvarea sesiunii
Pe lângă salvarea automată a unei sesiuni în caz de eroare a programului, e posibilă şi salvarea unei sesiuni şi reîncărcarea ei ulterioară.
Blocarea reclamelor şi popup-urilor
Maxthon include o funcţie implicită pentru blocarea reclamelor şi popup-urilor – Ad Hunter. E adevărat, funcţiona mult mai bine în versiunea 1, dar şi acum, cu puţin tweaking poate funcţiona decent.
Skinuri şi addonuri
Spre deosebire de alte browsere, schimbarea skinurilor se face foarte rapid, fără să fie nevoie de restartarea programului. Pagina Maxthon Addons conţine o mulţime de skinuri interesante şi de addonuri. Instalarea acestor extensii este facilă şi e posibilă direct din pagină – sunt folosite nişte pachete în format ZIP.
Skinul implicit:
Skinurile pot fi schimbate folosind un meniu special:
Download manager încorporat
Deşi prefer Flashget, trebuie să menţionez funcţia de asistare la download – permite reluarea descărcărilor sau folosirea a până la 10 streamuri de download pentru acelaşi obiect.
Capturi de ecran
O funcţie utilă pentru cei care vor să pozeze o pagină Web.
Collector
Ctrl+G pentru un minieditor de text în care se pot pune textuleţe interesante, glumiţe, ziceri etc. (cel puţin, pentru asta îl folosesc eu). Datele sunt salvate separat într-un XML.
Ştergerea urmelor
Ca multe alte browsere, Maxthon suportă ştergerea tuturor datelor înregistrate în timpul navigării, atât automat (la închiderea programului), cât şi manual (prin click pe “Clean history”).
Programe externe
Maxthon conţine un toolbar pentru “External tools” în care pot fi adăugate programe frecvent utilizate ce pot fi astfel pornite direct din interfaţa browserului.
Pe lângă programele adăugate de utilizator, există şi funcţii predefinite:
Controlul programelor pornite din Maxthon
Ca o funcţie de securitate, browserul poate detecta faptul că a declanşat pornirea unui program extern şi poate da opţiunea utilizatorului de a nu-l rula dacă îi pare suspect.
Ce nu-mi place
- Aş fi preferat un control al taburilor la nivel de pagină (ex. toate linkurile din paginile de Yahoo! să se deschidă în acelaşi tab; în rest, regula ar fi ca orice link să se deschidă într-un tab nou).
- Salvarea configuraţiei se face în folderul de instalare al browserului – nu-i o idee prea grozavă dacă vrei să administrezi setări din mai multe conturi. În Windows 7 nici măcar nu se oferă să se instaleze în Program Files, ci în Roaming.
- Suport (stabil) numai pentru Trident. În viitor se pare că motorul Web va putea fi ales de utilizator (Trident, Webkit, poate cumva şi Gecko?).
- Probleme de randare moştenite de la IE (de aceea, nici scorul la teste Acid nu este prea strălucit).
- Ad Hunter trebuie convins cu destul efort să-şi facă treaba. Ar fi fost de preferat o integrare serioasă a Adblock Plus.
- Traducerea interfeţei în română era mai bună dacă ar fi fost făcută de o unealtă automată precum Google Translate (ex. Ad Hunter = Vânător de puburi ?!; File sniffer = Adulmecător de fişiere ?!; Lock Maxthon = Zăvorăşte Exploratorul ?!).
interesant, pana acum nu stiam de el!