Cât de ușor e să fii antreprenor?

05Dec09

Să presupunem că vrei să începi o afacere pe cont propriu. Evident, ai niște idei și ai niște capital de investit. Îți faci un plan. Ajungi la momentul în care trebuie să funcționezi “cu acte în regulă”. Mai precis, trebuie ca afacerea ta să capete o formă juridică (de pildă, societate comercială – SRL, SA, SNC, SCS, SCA – sau persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau familială – PFA, ÎI, ÎF). Nu ești jurist și nu vrei să devii unul ad hoc, așa că te gândești să apelezi la un consultant (apropo, la noi, legal, nu se mai pot înființa firme cu obiectul de activitate consultanță juridică; vezi și o discuție pe care am purtat-o pe avocatnet.ro – în profesiile juridice, unii sunt “prinți” – ex. avocați, notari, magistrați -, alții “cerșetori” – ex. consilieri juridici). Găsești un avocat “specializat pe comercial”, îi plătești o sumă și îi dai hârtiile pe care ți le cere.

PFA

Pentru simplitate, alegi PFA – este o formă “suplă”, nu ai obligația de a ține contabilitate în partidă dublă (ceea ce ar fi însemnat automat să angajezi un contabil), nu ți se cer acte constitutive, capital social etc.

Te interesezi asupra pașilor de făcut. Mergi la registrul comerțului, mergi la fisc, mai cauți pe net, citești OUG 44/2008. Ai o listă cu hârtiile pe care trebuie să le produci în fața funcționarilor. Începi să-ți faci niște griji când vezi liste interminabile de norme de care trebuie să ții cont (exemplu).

Despre ce afacere este vorba?

Afacerea pe care vrei s-o începi ar putea fi aproape orice, de la programare web, până la servicii de curățenie pentru firme. Esențial este că vrei să ai sediul la tine acasă (pentru că nu-ți permiți să închiriezi un spațiu comercial) și că vei păstra legătura cu clienții prin telefon sau Internet.

Obstacole

Anexa OUG 44/2008 îți cere câteva lucruri pentru a “susține cererea de înregistrare la registrul comerțului și de autorizare a funcționării PFA”.

Primul care pune ceva probleme este “1.3. Declaratie pe propria raspundere care sa ateste indeplinirea conditiilor legale de functionare prevazute de legislatia speciala din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului si protectiei muncii.” Cu alte cuvinte, în ideea de reducere a birocrației, printr-o simplă semnătură, devii responsabil de respectarea unor condiții legale pe care nu le cunoști. Și nici nu ai vrea – normele din domeniile enumerate sunt extrem de încâlcite. Ar trebui să deslușești un maldăr de legi, ordonanțe (simple sau de urgență), hotărâri de guvern, ordine de ministru, hotărâri locale etc. Toate cu referințe între ele, toate cu modificări capricioase, toate relativ greu de găsit în mod gratuit. Nu vrei să faci asta. Vrei să fii un întreprinzător, să câștigi un ban pentru ideile tale și atât. Nu e visul vieții tale să devii expert în “legislația specială din domeniul sanitar (…)” doar pentru a începe o simplă afacere.

Așadar, știind în ce țară trăiești, așterni liniștit semnătura pe acea declarație. Riscul este doar să se găsească nu știu ce control, de la nu știu ce autoritate, care să constate că ești un “contravenient” sau poate chiar un infractor pentru motive precum faptul că în frigider ții ouăle în același raft cu untul sau că nu ai stingător cu spumă, avizat pe anul curent… Ce prilej mai bun de șpagă pentru niște funcționari veniți în control?

Un alt obstacol este cerința să atașezi “1.4. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atesta pregatirea profesionala, daca aceasta este ceruta, potrivit unor prevederi legale speciale”. Nu știi dacă pentru activitatea pe care vrei s-o desfășori există legi speciale. În România sunt șanse mari ca fiecare frântură din viața ta, fiecare activitate, să aibă pe undeva vreo reglementare, o lege, o ordonanță, niște norme metodologice, ceva, că doar nu se poate trăi fără ca totul să fie bine rânduit.

Nu te vei apuca acum să cauți legislația specială în domeniul programării web sau al serviciilor de curățenie pentru firme. Tot ceea ce poți face e să speri din tot sufletul tău că funcționarul nu-ți va refuza dosarul pentru că nu ai atașat dovezi că ai pregătirea profesională pentru activitatea pe care vrei s-o faci.

Frumusețea antreprenoriatului stă și în provocarea de a face lucruri noi, pentru care nu ai neapărat pregătire profesională formală (ex. nu ai licență în informatică sau diplomă de curățător), dar ai idei și dorința de a-ți asuma riscul să pierzi banii investiți pentru că nu știi meseria de care te-ai apucat.

Apoi, afli că “dacă este cazul” (?!) trebuie să atașezi “1.5. Fotocopii certificate olograf de pe documentele care atesta experienta profesionala” (pentru enumerarea acestor documente, vezi articolul 4 din anexă). Exprimarea vagă este una dintre hibele vechi ale legislației românești (ex. “dacă este cazul”, “orice alte dispoziții contrare”, “alte modalități prevăzute de lege” etc.). Cine hotărăște dacă este cazul să atest experiența profesională? Dacă este cumva funcționarul de la ghișeu, atunci cred că știu rezolvarea rapidă: poate că are poftă de o cafea sau de niște țigări bune…

Dacă nu ai pierdut interesul pentru a-ți continua realizarea visului, mai e încă un obstacol: acordul vecinilor. Cine spunea că pentru a deveni PFA e suficient să citești doar OUG 44/2008? Dacă arunci o privire pe lista actelor cerute la registrul comerțului, observi ceva nou: “5. Dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă, prevăzut de Legea nr. 230/2007 (completat pe formular-tip, original);”. Cauți repede pe Internet care e povestea cu Legea 230/2007 și afli că ea se referă la asociațiile de proprietari. Într-adevăr, conține un articol care spune: “Articolul 42 – Schimbarea destinaţiei locuinţelor, precum şi a spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă faţă de destinaţia iniţială, conform proiectului iniţial al clădirii cu locuinţe, se poate face numai cu avizul comitetului executiv şi acceptul proprietarilor direct afectaţi cu care se învecinează, pe plan orizontal şi vertical, spaţiul supus schimbării”.

Deci, trebuie să bați la ușa vecinilor tăi (stânga, dreapta, sus, jos), cu un formular în mână, și să le ceri acordul ca tu să ai sediu în locuința ta, dar și să obții avizul “comitetului executiv”…

Când ai bătut ultima dată în țeavă pentru ca vecinii de deasupra să oprească maneaua, pentru că e 1 noaptea și vrei să dormi? Ce părere are despre tine baba urâcioasă de lângă, invidioasă pentru că ți-ai luat televizor din Real de Crăciun? Dar vecinul care nu te suferă de când erai mic pentru că i-ai zgâriat mașina din greșeală la joacă?

În plus, cu ce i-ai deranja tu? Până la urmă ai face exact aceleași lucruri ca și până acum: stat pe net, vorbit la telefon, ieșit din casă… Cu toate astea, “legiuitorul” a hotărât că așa e bine și corect pentru tine. “Pune mâna și angajează-te, nu te apuca tu de afaceri…”

Un fel de concluzie

(…) prezentul act normativ conduce la reducerea birocratiei, combaterea coruptiei si la scurtarea termenelor de eliberare a autorizatiilor, intrucat cuprinde dispozitii care conduc la simplificarea procesului de autorizare si inregistrare a celor care doresc sa desfasoare o activitate economica in una dintre cele mai simple forme ale acesteia, fiind stabilite criterii care nu lasa loc interpretarii arbitrare si fiind mutata procedura de autorizare si inregistrare in intregime la registrul comertului, ceea ce scurteaza etapele pe care trebuie sa le parcurga un solicitant si vine in intampinarea acestuia cu personal calificat si cu o procedura care deja si-a dovedit eficienta in cazul societatilor comerciale.

In conditiile in care absenta unor masuri active de stimulare a mediului de afaceri, inclusiv prin reducerea procedurilor administrative, si de creare a noi locuri de munca conduce la prejudicierea dezvoltarii durabile si sustenabile a Romaniei si la incetinirea ritmului de crestere economica, tinand cont de faptul ca autorizatiile care intra in acest moment sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 300/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, acopera domenii de o deosebita importanta sociala si economica, mentinerea dificultatilor actuale de aplicare a procedurii de autorizare putand genera grave disfunctionalitati in desfasurarea normala a respectivelor activitati, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta. (preambulul OUG 44/2008)

Uite-așa ești pe locul 48 în lume după indexul de ușurință a desfășurării unei afaceri.

Îndemnul meu

Nu scriu acest text doar pentru a mă văicări încă o dată pe blog despre cât de aberantă e viața în România. Sunt convins că nu ai nevoie de cineva care să-ți țină prelegeri în privința asta. Vreau doar să te îndemn să încerci și tu să ai o contribuție pentru a schimba ceva în țara asta. Dacă nu ai suficiente resurse sau oportunități pentru a pleca în altă țară și ești nemulțumit sau frustrat de traiul în România, de ce nu ai putea încerca să contribui la o schimbare? Eu mă vaiet pe un blog și visez la un ONG, tu poate faci la fel sau ai vreun rol mai important (ex. conduci ceva, “lucrezi în politică”, poți influența un decident), nu se știe niciodată. Contribuția ta poate fi: să continui să observi ce nu merge bine, să cauți soluții, să încetezi a mai alimenta “sistemul” (ex. prin șpăguță, prin tolerarea aroganței funcționarilor, prin lipsa pretenției ca drepturile tale să fie respectate, prin defetism)… E o călătorie de o mie de pași, care începe cu unul singur.

Citește și:

Sunt un infractor (aproape)

Și alții sunt infractori (aproape)

Aberații din administrație [1]

Filed under: Diverse, Societate   |  7 Comments
Etichete:afaceri, birocraţie, land of confusion, legislaţie, PFA