„Internship” în România

ejobs.ro „Tip Job: Practica (Neplatita), Temporar / TEMPS, Voluntariat”
bestjobs.ro „Tipul ofertei Practica/Voluntariat”

Saiturile cu oferte de muncă (precum cele de mai sus) conţin şi oferte de aşa-zisă „practică” sau „internship” (cu „interni”, „trainees”… limba română e mult prea demodată). Acestea au ca ţintă persoanele fără experienţă (ex. proaspăt absolvenţi de facultăţi) care sunt dispuse să accepte compromisuri grele, în speranţa că vor putea reuşi să obţină o angajare.
Acceptă astfel să muncească la negru pentru angajatori fără scrupule, lacomi şi indiferenţi, care le oferă „ocazia” de a munci la program normal (8 ore sau, adesea, mai mult), fără un contract de muncă (fie încheie un contract verbal, fie unul de colaborare) şi fără să fie plătiţi pentru asta.

„Internship”-ul acesta are o mare problemă: e ilegal!

Pentru cei care au dubii asupra acestei afirmaţii voi face o scurtă descriere.


Practică sau voluntariat

De la bun început, trebuie făcută distincţia între cele două noţiuni, din perspectivă legală.

Practica este recunoscută ca o formă de desfăşurare a unei activităţi în contextul învăţământului organizat sau recunoscut de stat.
Avem cel puţin două acte normative relevante:

Pe scurt, cerinţele legale cele mai importante privind practica se rezumă la încheierea unui contract-cadru de colaborare între organizatorul de practică (unitatea de învăţământ) şi partenerul de practică (agent economic privat sau de stat, instituţie publică). Elevul sau studentul este denumit practicant. Deşi „obiect” al contractului, având anumite obligaţii dintre care cea mai importantă este să participe la practică(!), acesta nu este parte în contract.

Scopul declarat al contractului este ca practicantul să-şi consolideze cunoştinţele teoretice şi să-şi formeze abilităţi, spre a le aplica în concordanţă cu specializarea pentru care se instruieşte.
Activitatea (munca) practicantului se desfăşoară după regulamentul intern al partenerului de practică şi este, în mod implicit, neremunerată. Partenerul de practică are însă facultatea de a angaja şi remunera practicantul. Organizatorul de practică are obligaţia de a desemna o persoană care să supervizeze derularea stagiului de practică.

Voluntariatul este, din punct de vedere legal, o activitate de interes public, desfăşurată din proprie iniţiativă de o persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială. Legea care reglementează voluntariatul în România este Legea 195/2001 a voluntariatului.

Esenţa contractului de voluntariat implică: o activitate de interes public, neremunerată, desfăşurată pentru o organizaţie gazdă – persoană juridică de drept public sau persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial (deci nu o societate comercială!), care administrează activitatea de voluntariat.

Cheia înţelegerii voluntariatului legal în România este articolul 6 din lege:
„(1) Este interzis să se încheie contract de voluntariat în scopul de a evita încheierea unui contract individual de muncă sau, după caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui contract civil cu titlu oneros pentru efectuarea prestaţiilor respective.
(2) Sunt lovite de nulitate absolută contractele de voluntariat încheiate cu aplicarea dispoziţiilor prezentei legi de persoanele juridice prevăzute la art. 1, în scopul evitării încheierii unui contract individual de muncă sau, după caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui contract civil cu titlu oneros”.


Muncă la negru sub formă de „internship”

Munca desfăşurată sub masca practicii sau a voluntariatului, fără respectarea condiţiilor cerute de legile menţionate, este ilegală, conform articolului 276 (1) e) din Codul muncii: „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei”.

Poate fi tentant pentru unii să considere această „practică” drept perioadă de probă. Răspunsul simplu şi clar este: perioada de probă nu este legală fără încheierea unui contract individual de muncă, în formă scrisă (v. articolul 31 din Codul muncii). Cei care aşteaptă într-o perioadă de probă prelungită încheierea unui contract de muncă sunt, de asemenea, victime ale muncii la negru.

Muncind în cadrul unui astfel de „internship”, practicantul nu există ca salariat, din punct de vedere oficial. Nu are drepturile salariatului (le poate avea numai dacă cere în instanţă constatarea existenţei în fapt a unui contract de muncă). Beneficiile sunt minime pentru practicant: perspectiva unei angajări (aflată la bunul plac al angajatorului) sau un certificat de practică (un document fără recunoaştere legală, deci fără prea mare folos). Beneficiile angajatorului sunt maxime: foloseşte cea mai ieftină muncă (cea gratuită, a unei persoane fără prea multe opţiuni), nu trebuie să-şi facă griji pentru formalităţi de angajare, evită problema restricţiilor legale privind concedierea, are la îndemână personal necalificat pe care îl poate folosi, sub spectrul ameninţării cu „concedierea”, la orice activitate – de la făcut cafea sau cumpărături până la secretariat sau curierat de documente.


Ce m-a făcut să scriu acest text

Sora mea a terminat anul acesta facultatea de litere, cu specializarea relaţii publice şi comunicare. Îşi caută de lucru. O interesează, evident, publicitatea, în special partea de creaţie, iar pentru asta a petrecut câteva luni bune învăţând de una singură Adobe Photoshop şi Illustrator după tutoriale (în şcoală trebuia să înveţe teorie aridă şi cu greu utilă la ceva). Nu este visul ei să ajungă vânzătoare la Metro sau distribuitoare de pliante pe stradă (nu este nimic rău cu aceste ocupaţii, numai că nu i se potrivesc). Ar prefera să conceapă şi să execute pliante, logo-uri, design-uri, stiluri etc., să lucreze într-o echipă de profesionişti, să înveţe lucruri noi, să câştige bani. Nu cred că ar fi de condamnat pentru asta. Ca orice alt om, are vise, speranţe, nevoi, aşteptări…

A căutat insistent un loc de muncă. S-ar mulţumi pentru început şi cu un post de secretară (sau „assistant manager”, cum impune noua modă mancurtă). A găsit numai ţepari. Ultimii dintre ei sunt şi printre cei mai josnici.

A găsit o ofertă de „practică”/”internship”.
În speranţa că va avea vreun beneficiu de pe urma muncii de acolo – ex. o eventuală angajare sau măcar un „certificat de practică” – a acceptat să lucreze la program normal (opt ore pe zi), fără să încheie în scris vreun contract şi fără să primească vreo remuneraţie (e „practică”, nu? iar noi suntem „capitalişti”, „moderni”, facem ca în America, nu?).

Completare (19 august 2009):
Dacă tot eşti în etapa de căutare a unei ocupaţii şi ai fi dispus(ă) şi la compromisul „internship”-ului de România, merită încercată abordarea descrisă aici (recomand să-l citeşti în full screen).
[Mulţumesc, Ovidiu]

Completare (1 noiembrie 2010):
Din perspectiva angajatorului, merită luate în calcul cel puțin două soluții legale:

3 gânduri despre „„Internship” în România

  1. Ovidiu spune:

    Uite aici un post interesant al lui Seth Godin (smart man):

    http://sethgodin.typepad.com/seths_blog/2009/08/free-work-vs-internships.html

    Ce as face eu in locul surorii tale: m-as infiinta la usa agentiilor ei preferate si i-as ruga frumos sa „hang out” pe acolo. Apoi as demonstra ce pot sa fac si as incerca sa devin indispensabil. Apoi, dupa cateva luni, le-as spune ca nu-mi mai permit sa stau pe gratis si sa ma angajeze sau ma fac casiera la Metro!

    Might just work.

  2. klewos spune:

    🙂 exact asta face acum. Problema e că nu poate deveni prea uşor indispensabilă din moment ce munca pe care o primeşte e limitată la o singură rutină – una care nu valorifică nimic din ce ar avea ea de spus.

  3. Ovidiu spune:

    Pai avantajul de a pune problema „vreau sa hang out pe aici” este ca daca nu-i place, poate sa plece oricand. Secretul este sa nu promita nimic dar sa „overdeliver”.

    Daca cineva o sa observe, o sa o si angajeze. Cine nu o sa observe oricum nu merita sa o aiba angajata, asa ca poate sa plece cu inima impacata.

Comentariile nu sunt permise.