Pensii și salarii…

Am doar câteva comentarii. Informate sau nu, avizate sau nu, sunt liber să le scriu, ești liber(ă) să le citești.

„Pensia este un drept de proprietate”
Am auzit asta de prea multe ori ca să rămân fără reacție. Nu știu cine a venit cu ideea, însă cred că merge prea departe.
Cum testăm o astfel de afirmație? Păi, punem cap la cap ceea ce știm (ceea ce „se dă”) și vedem dacă acceptarea afirmației, în primul rând, nu duce la contradicții.
„Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege” (articolul 480 din Codul civil). O definiție clasică, aproape demodată pentru zilele noastre, însă legal în vigoare. Dacă „lucrul” la care se referă definiția ar include un bun incorporal (ex. un drept) am ajunge la situații paradoxale, când cineva are drept de proprietate asupra unui drept. Dacă, însă, rămânem la sensul strict al noțiunii „lucru”, așa cum întregul titlu referitor la proprietate din Codul civil dă de înțeles, este clar că proprietatea nu poate privi dreptul la pensie. O confirmare a acestui fapt vine și din imposibilitatea suprapunerii paradigmei clasice a proprietății: ius possidendi, ius utendi, ius fruendi, ius abutendi. Pensia poate fi obiect al posesiei? Pensia poate fi, ca drept, înstrăinată sau distrusă? Pensia poate fi dobândită prin prescripție achizitivă (uzucapiune)?
Dacă răspunsul la aceste întrebări este negativ, înseamnă că afirmația din subtitlu e falsă.

Am găsit salturi bizare de la „pensia = drept patrimonial” la „pensia = drept de proprietate” (și, în consecință, că reducerea pensiei ar fi o expropriere). Pensia este un drept patrimonial, întrucât are un conținut economic și este susceptibil de evaluare bănească (ca și salariul, de altfel). Dar atât. De la ceea ce spune CEDO, cu nuanțe, cu finețuri juridice, trecând prin toate filtrele media, o informație tehnică din domeniul juridic a fost redusă nepermis la un slogan numai bun de pus în trâmbiță.

Din câte știu, statul are control asupra pensiilor prin mijloace care nu au fost contestate: ex. valoarea punctului de pensie. Dacă, în loc să fi anunțat întruna că reduc pensiile cu 15%, ar fi utilizat prerogativa de control al valorii punctului de pensie deja dezbaterea juridică ar fi devenit mult mai interesantă (de altfel, atunci când valoarea punctului de pensie s-a mărit, nimeni nu a țipat că dreptul lui de proprietate a sporit fără just temei).

Pensia, ca sumă de bani, nu este un depozit la bancă, în așteptarea termenului pentru a putea fi retrasă (ex. îndeplinirea condițiilor de vârstă și stagiu). Dacă ar fi fost așa, suma cuvenită ca pensie ar fi fost clar determinată încă din momentul pensionării (ie. ai depus 40 ani x 12 luni x 100 lei, ai la dispoziție 48000 lei + dobânda; i-ai epuizat, alții nu mai sunt). Nu așa merg lucrurile acum: pensia se primește fără plafonarea vârstei (ex. și la 68 de ani, și la 80, și la 100) și fără raportare la o sumă totală (nimeni nu spune: „în X ani de contribuție ai plătit atât, în Y ani de când ești la pensie ai epuizat suma, deci nu mai primești nimic”). Așa stau lucrurile acum; nu spun că e bine sau rău, deși aș înclina să cred că ar fi mai bun un sistem mai puțin paternalist și mai orientat către responsabilizarea fiecăruia în gestionarea propriei vieți – pensionarii nu ar mai fi o masă de manevră electorală, ușor de momit cu o creștere a punctului de pensie.
Mai mult, pensia funcționează ca o formă de asigurare socială (v. solidaritate socială): cei angajați azi, plătesc efectiv pensiile de azi, inclusiv pe cele ale unor oameni care nu au contribuit suficient, din diverse motive istorice (v. pensiile minime).

Ca să închei comentariul despre pensie, deși poate că tehnic obiectivul guvernului de a reduce pensiile putea fi realizat și prin alte modalități, măsura rămâne una excesiv de dură și fără sens pentru că trece exact peste cei pe care statul ar trebui să-i protejeze: cetățenii săi.

Reducerea salariilor bugetarilor
E lesne de înțeles că reducând cu un sfert salariul cuiva, în timp ce munca rămâne aceeași, nu vei obține de la el nimic bun. Pe hârtie calculele nu mai dau cu radical, însă în viața acelor oameni nu aduci decât mai multe griji, mai mult disconfort, mai multă insatisfacție – lucruri care se vor întoarce împotriva ta prin demotivare, calitate mai slabă a muncii, plecarea celor mai capabili, corupție și lipsă de loialitate. Rezultatul poate fi asimilat cu angajarea exclusiv a celor mai incompetenți, care au cele mai mici pretenții salariale și care sunt predispuși la a te „fenta”. Nu e cea mai bună afacere…

Măsura reducerii salariilor bugetarilor cu 25% echivalează ca efecte cu o creștere a impozitului pe venit, stabilită doar pentru o parte a populației. Nu știu dacă analogia asta ar putea fi valorificată juridic.

„Cum scăpăm?”
Nu știu, dar o idee interesantă mi s-a părut cea a lui Varujan Pambuccian: creșterea TVA la 25% și scăderea semnificativă a impozitului pe venit (profit, dividende…) la 4%. Simplist, asta ar însemna că oamenii primesc mai mulți bani, deci își permit să cumpere chiar produse mai scumpe, din a căror TVA se îndestulează statul. Nu știu dacă ar fi cea mai fericită măsură, dar cred că ar merita încercate și asemenea tactici.

Reclame

3 gânduri despre „Pensii și salarii…

  1. mbconsulting spune:

    Doamne, m-am linistit, credeam ca numai eu vad lucrurile asa. acum m-am mai relaxat ca mai citesc si alte puncte de vedere similare…

  2. Ovidiu spune:

    Din păcate, creșterea TVA afectează toți consumatorii, iar din scăderea taxelor profită cel mai mult afacerile și oamenii cu venituri mari. Comuniștii care ne conduc să sprijine mediul de afaceri în defavoarea maselor largi de votanți ușor de manipulat?! nevergonnahappen!

  3. Alin spune:

    Dap, aud că vor să crească TVA, să reducă salariile bugetarilor, păstrând nivelul actual al impozitului pe venit. Frumos…
    All our base are belong to them.

Comentariile nu sunt permise.